Blefaroplastia sau operatia de corectie a pleoapelor cazute, este principala procedura chirurgicala de reintinerire a regiunii orbitale si de inlaturare a aspectului obosit al privirii.

Cum sunt alcatuite pleoapele ?

Pleoapele sunt acoperite de piele fina si subtire, care in timp dobandeste un aspect creponat. Sub tegument se afla musculatura orbiculara, care contribuie la miscarile pleoapelor. In straturile profunde se  gaseste grasimea, care daca este in exces sau aluneca spre straturile superioare formeaza pungi. Pleoapele sunt structuri mobile, cand pleoapa superioara este deschisa, aceasta trebuie sa acopere doar 1-2 mm din iris; daca este ptozata (cazuta) acopera o suprafata mai mare a acestuia.

Care sunt cauzele ptozei palpebrale ?

Odata cu inaintarea in varsta aproape toate persoanele dezvolta un  exces de piele la nivelul pleoapelor superioare si inferioare. Acest lucru se intampla deoarece in timp benzile fibroase care  ataseaza pielea de muschiul ridicator al pleoapei slabesc si nu mai reusesc sa creeze acel sant dinamic de la nivelul pleoapei superioare. In plus, se produce ptoza (alunecarea si bombarea) grasimii  si a glandei lacrimale, accentuand aspectul de pleoapa superioara grea, plina.

Care este scopul operatiei ?

Blefaroplastia urmareste imbunatatirea aspectului pleoapelor, prin indepartarea exesului de piele, a pungilor de grasime si modelarea muschiului hipertrofiat sau lax. Acaeasta operatie nu poate trata exoftalmia (globii oculari prea proeminenti), pleoapele umflate sau discromiile ( cearcanele hiperpigmentate de sub ochi).  Procedura se poate practica doar la nivelul pleoapelor superioare, in acest caz purtand denumirea de blefaroplastie superioara sau doar la nivelul pleoapelor inferioare, fiind denumita blefaroplastie inferioara. Este foarte importanta recunoasterea fiecarui element care contribuie la aspectul obosit al regiunii perioculare, pentru a-l rezolva chirurgical corect. Aceasta operatie nu are niciun efect advers asupra vazului. Ca si in cazul oricarei operatii estetice, este foarte important sa fie cunoscute schimbarile dorite de pacient, iar asteptarile acestuia sa fie in concordanta cu posibilitatile chirurgicale de modelare a regiunii perioculare.

Cand este indicata operatia ?

Blefaroplastia este o operatie strict individualizata, si ca urmare nu se poate practica pentru a satisface dorintele altcuiva sau pentru a copia o imagine ideala. In majoritatea cazurilor blefaroplastia nu are indicatii medicale, fiind efectuata doar in scop estetic.

Este indicata atunci cand:
– starea de sanatate este buna
– pacientul doreste sa-si imbunatateasca aspectul zonei perioculare iar asteptarile acestuia sunt realiste
– pielea cazuta de la nivelul pleoapei superioare ingusteaza campul vizual.

Care sunt contraindicatiile ?

Blefaroplastia este considerata o interventie miniinvaziva, ce poate fi efectuata sub anestezie locala si ca urmare nu are contraindicatii relative sau absolute.

Totusi, poate fi contraindicata in urmatoarele situatii:
– in cazul pacientilor cu asteptari nerealiste
– in cazul pacientilor cu afectiuni endocrine sau cu alte afectiuni medicale care pot determina “pungi” sub ochi
– in situatia pacientilor cu “sindromul ochiului uscat”, care  trebuie indrumati initial spre un oftalmolog
– asocierea unor boli grave poate impune amanarea interventiei.

Detalii preoperatorii

Pe parcursul consultului preoperator, chirurgul:
–   va identifica problemele si dorintele pacientului
–   va evalua din punct de vedere anatomic pleoapele:
•    pielea pleoapei – evaluarea texturii, a  excesului cutanat, prezenta formatiunilor tumorale sau a hiperpigmentarilor
•    musculatura orbiculara – prezenta ticurilor, punerea in evidenta a santului palpebral; evaluarea inchiderii pleoapelor
•    grasimea  – daca formeaza “pungi”, daca este prezenta in exces
•    mobilitatea pleoapei superioare – cand este deschisa aceasta trebuie sa acopere doar 1-2 mm din iris;
•    pozitia unghiului extern al ochiului- daca este cazut se poate practica o epicantoplastie (ridicarea colturilor ochilor) sau o epicantopexie (fixarea colturilor ochilor)
–  va evalua acuitatea vizuala si marimea campului vizual
–  va evalua posibilele cauze medicale care determina modificari ale regiunii perioculare: hiper sau hipotiroidism,  disfunctie renala, cardiaca sau hepatica,  boli de colagen
–  va stabili cauza ptozei (spranceana cazuta, lasarea pleoapei sau a glandei lacrimale, bombarea grasimii, alte probleme) si a solutiei chirurgicale corecte
–  va evalua pozitia sprancenei si va stabili pozitia optima a acesteia, pentru o eventuala fixare
–  va identifica prezenta ridurilor de la colturile ochilor (“laba gastei”), riduri care nu vor fi corectate prin blefaroplastie
–  va pune in evidenta o eventuala exoftalmie (bombarea globilor oculari) si va investiga cauzele acesteia
–  va stabili latimea exacta a pleoapei superioare si pielea care va fi rezecata
–  se stabileste pozitia glandei lacrimale
–  va efectua  fotografii si masuratori ale regiunii orbitale
–  va evalua starea de sanatate a pacientului si va obtine informatii legate de istoricul medical al acestuia. Nu in ultimul rand, medicul va recomanda efectuarea unor investigatii preoperatorii (analize de sange, investigatii imagistice, eventual consult oftalmologic si endocrinologic) si va ajusta sau va stopa administrarea unor medicamente care cresc riscul de sangerare (aspirina, anticoagulante orale, medicatie naturista, etc),
–  va recomanda renuntarea la fumat cu cel putin 2 saptamani inaintea operatiei.

Ce investigatii preoperatorii sunt necesare ?

•    Analize de sange -de obicei sunt necesare doar investigatii de rutina (inclusiv timpii de coagulare), care sa ateste statusul biologic al pacientului
•    Investigatii imagistice (Radiografie, CT, RMN) nu sunt necesare, exceptand situatiile in care se remarca asimetrii ale orbitelor
•   Investigatii oftalmologice– evaluarea acuitatii vizuale, a campului vizual si testul Schrimmer

Cum decurge operatia ?

Blefaroplastia se practica in general sub anestezie locala, eventual asociata cu sedare intravenoasa. Operatia dureaza in medie 2- 3 ore, dar se poate prelungi in functie de complexitatea modificarilor ce se impun. In ultimii ani in tot mai mica masura este indicata rezectia agresiva a excesului de piele si a grasimii, fiind folosite tehnici in care se pune accent pe reconstructia santului palpebral si pe redistribuirea locala a grasimii (de exemplu, pentru a umple  santurile lacrimale adancite).

Blefaroplastia superioara presupune fie indepartarea excesului de piele si a „pungilor” de grasime de la nivelul pleoapei superioare prin practicarea unei incizii in santul palpebral (in pliul format de pleoapa superioara).

Se infiltreaza regiunea cu solutie anestezica si se excizeaza excesul de piele, se incizeaza muschiul orbicular si se pune in evidenta grasimea situata in plan profund, se rezeca sau se redistribuie excesul de grasime de la acest nivel. Daca este necesar se practica epicantopexie, adica fixarea coltului extern al ochiului, pentru a obtine un aspect armonios al regiunii. La finalul operatiei inciziile se sutureaza si se aplica pe plagi un unguent antibiotic si comprese reci.`

Blefaroplastia inferioara presupune fie indepartarea excesului de piele si a „pungilor” de grasime de sub ochi (prin intermediul blefaroplastiei clasice, transcutanate, cu incizii la exteriorul pleoapei inferioare), fie indepartarea doar a grasimii (prin intermediul blefaroplastiei transconjunctivale cu  incizii prin interiorul pleoapei).

Asocierea blefaroplastiei transconjunctivala cu proceduri nechirurgicale de intinerire a pielii de sub ochi ( peeling chimic, LASER, radiofrecventa, etc.) permite obtinerea unor rezultate foarte bune si fara cicatrici vizibile.

In cazul blefaroplastiei clasice se infiltreaza pleoapa inferioara cu o solutie anestezica si se practica incizia la exteriorul pleoapei, la cca 2 mm sub marginea cu gene, continuandu-se extern la nivelul unui rid. Se diseca in plan subcutanat, sau submuscular pana la nivelul marginii orbitale. Se patrunde in planul profund, se identifica excesul de grasime de la acest nivel si se excizeaza sau se translateaza intr-o regiune vecina.
Se indeparteaza sau se plicatureaza excesul de muschi orbicular si se ataseaza la marginea orbitala laterala. Se ridica tesuturile de la nivelul obrajilor si se suspenda la marginea orbitala sau la fascia temporala. Se excizeaza excesul de piele si se sutureaza incizia.
Operatia transconjunctivala presupune o incizie prin interiorul pleoapei inferioare, prin intermediul careia se pot remodela toate structurile descrise anterior, exceptand excesul de piele.

Care este evolutia postoperatorie ?

Dupa operatie pleoapele vor fi umflate si pot aparea echimoze (vanatai) care dispar in aproximativ 2 saptamani.

Blefaroplastia determina un disconfort mic sau moderat, care insa poate fi controlat prin medicatie antialgica obisnuita. Postoperator se impune o pozitie in decubit dorsal (pacientul intins pe spate), cu capul usor ridicat. Vor fi aplicate comprese reci la nivelul ochilor, pentru a impiedica aparitia echimozelor (vanatailor) si a edemului. De asemenea se aplica picaturi oculare pentru a lubrifia regiunea oculara.

Firele de sutura vor fi indepartate dupa 4-5 zile. Postoperator se va evita expunerea cicatricilor la soare si efortul fizic intens.

Care sunt complicatiile blefaroplastiei ?

Complicatiile generale sunt cele comune oricarei proceduri invazive si includ in principal anumite complicatii cardio-respiratorii ce pot aparea datorita anesteziei generale.

Complicatiile locale sunt reprezentate de:
– sangerarea– de obicei este stapanita prin mijloace locale (compresiune, aplicatii reci). Daca insa este vorba de o sangerere postoperatorie importanta, se poate impune reinterventia pentru hemostaza.
– leziunile corneei (invelisul transparent care acopera la suprafata globul ocular) sunt rare si se trateaza prin aplicarea de unguente oftalmologice
– malpozitia santul palpebral (acesta este plasat prea inalt sau prea jos)
– excizia excesiva a pielii cu aparitia lagoftalmiei (globul ocular este prea dezgolit de piele)
– infectiile, granuloamele de fir, sangerarile importante sunt rare si impun masuri specifice.
– pierderea partiala sau totala a vederii este cea mai grava complicatie care poate aparea. Este extrem de rara si este datorata hemoragiei retrobulbare, care reprezinta o urgenta care impune reinterventia pentru a evacua cheagurile si a opri sangerarea.
– diplopia (vederea dubla) este de obicei temporara si se datoreaza edemului sau unui hematom. Diplopia permanenta este determinata de lezarea  unor muschi oculari si impune corectie chirurgicala ulterioara.

Care sunt alernativele terapeutice ?

Daca este necesara imbunatatirea texturii pielii pleoapei, se pot efectua proceduri LASER in acelasi timp sau dupa interventia chirurgicala.

Uneori, daca excesul cutanat nu este foarte important, si nu exista grasime in exces, procedurile nechirurgicale (LASER, radiofrecventa) sunt suficiente pentru a determina contractia pielii si disparitia excesului cutanat.

Problemele asociate de la nivelul regiunii perioculare pot beneficia de tratamente complementare: laser, peeling, injectare de grasime sau alte substante de umplere, injectare de toxina botulinica.