Mamoplastia de augmentare (operatia de marire a sanilor)

Mamoplastia de augmentare sau operatia de marire a sanilor se practica pentru cresterea dimensiunilor si imbunatatirea formei sanilor, precum si pentru corectarea asimetriilor mamare sau a ptozelor usoare.

De-a lungul timpului s-au incercat diferite metode de marire a sanilor:
1. Prin injectarea in tesutul glandular de substante inerte, cum ar fi siliconul sau parafina. Metoda a fost abandonata datorita incidentei crescute a complicatiilor.
2. Injectarea de tesuturi autologe (proprii): grasime, tesut muscular, derm, oment. Aceste proceduri au dezavantajul introducerii unor tesuturi cu textura diferita de cea a glandei mamare, cu posibilitatea aparitiei microcalcificarilor sau a modificarilor cicatriciale ce pot interfera cu diagnosticarea precoce a cancerului mamar prin mamografie.
3. Folosirea unui mecanism extern de suctiune determina o usoara marire a volumului sanilor
4. Introducerea unor implanturi ( asemanatoare unor “pungi” umplute cu diferite substante) pentru a creste dimensiunile sanilor. Cele mai frecvent folosite implanturi sunt cele umplute cu ser fiziologic sau cu gel siliconic

Ce se stie despre implanturile mamare?

Compozitia implanturilor

Cele mai frecvent folosite implanturi sunt cele umplute cu ser fiziologic (implanturi saline) sau cu gel siliconic (implanturi siliconice). Sunt utilizate pentru marirea sanilor de peste 50 ani, dar de-a lungul timplului atat proprietatile invelisului  cat si ale substantei din interior au fost imbunatatite.

Forma implanturilor

Implanturile pot fi rotunde sau “in forma de picatura” (anatomice). Cele rotunde au o forma hemisferica si asigura o umplere egala a tuturor cadranelor sanului, conferind acestuia un aspect mai rotunjit in zona decolteului. Protezele anatomice sunt mai subtiri la polul superior si mai bombate la polul inferior, imitand mult mai bine aspectul natural al sanului.

Marimea implanturilor

Indiferent de forma implanturilor, exista o gama foarte larga de marimi, datorita variatiei diametrului, inaltimii sau grosimii acestora. Din punct de vedere al profilului, existe proteze plate, medii sau inalte.

Proprietatile invelisului

Protezele cu gel siliconic invelit de un strat de poliuretan au fost introduse la inceputul anilor ’70. Au avantajul unui risc mai scazut de formare in jurul implantului  a unui tesut cicatricial gros si dur (contractura capsulara). Totusi, in timp poliuretanul poate suferi  microfragmentare sau dizolvare in tesuturile inconjuratoare.

Ulterior au fost introduse invelisurile elastomerice texturate (rugoase), in incercarea de a reduce dezvoltarea contracturii capsulare.

In anii ’90 au aparut invelisurile multistratificate, care scad semnificativ posibilitatea microexteriorizarile de silicon prin porii implantului. In plus, s-a reusit obtinerea unui gel siliconic mai ferm, coeziv, care nu curge chiar daca invelisul implantului se rupe.

Implanturi siliconice sau cu ser fiziologic?

Implanturile saline au avantajul ca daca se sparg, substanta de umplere se absoarbe complet si este total lipsita de riscuri pentru organism. Totusi, serul are o vascozitate mult mai mica decat siliconul si ca urmare nu imita la fel de bine la palpare consistenta glandei mamare. In plus, principalul risc au utilizarii acestor implanturi este deflatia  (dezumflarea) spontana, datorata mai ales deteriorarii mecanismului valvular.

Implanturile siliconice au avantajul unei consistente asemanatoare glandei mamare, dar pot determina aparitia mai frecventa a contracturii capsulare. In anul 1992, suspiciunea ca implanturile siliconice ar determina aparitia anumitor boli autoimune a determinat retragerea temporara a acestora de pe piata americana. Studiile ulterioare au demonstrat ca implanturile siliconice au o rata scazuta de complicatii, uneori inferioara celor cu ser fiziologic. S-a pus in evidenta faptul ca bolile autoimune, cancerul mamar, precum si alte boli neurologice sau sistemice nu sunt mai frecvente le femeile purtatoare de implanturi mamare, comparativ cu celelalte femei.

Care sunt indicatiile acestei operatii?

Operatia de marire a sanilor nu are indicatii medicale, fiind efectuata doar in scop estetic.  Chirurgul plastician, tinand cont de dorintele si asteparile pacientei precum si de masuratorile preoperatorii, va stabili tipul implantelor, calea de abord si procedura operatorie.

Contraindicatiile operatiei

Acest tip de operatie nu are contraindicatii absolute.

Ptoza severa reprezinta o contraindicatie relativa a augmentarii mamare, care in acest caz poate fi practicata doar in asociere cu o procedura de mastopexie (lifting mamar). Afectiunile asociate severe pot impune amanarea operatiei sau pot contraindica practicarea acesteia.

Tratamentul chirurgical

Caile de abord pentru introducerea implantului mamar sunt: inframamara, periareolara, transaxilara sau periombilicala. Alegerea unei anumite cai de abord depinde atat de preferintele pacientei si ale chirurgului, cat si anumiti factori locali.

Implanturile siliconice, fiind preumplute, necesita o incizie mai lunga decat cele cu ser fiziologic, care se ruleaza in momentul intoroducerii  in regiunea mamara si se umplu ulterior cu ser.

1. Incizia inframamara
este cel mai des folosita pentru introducerea implanturilor mamare. Aceasta incizie, cu o lungime de 4-5 cm este plasata la nivelul santului submamar si asigura cel mai direct acces spre regiunea pectorala si mamara. Cicatricea rezultata  este putin vizibila, datorita pozitiei in pliul de sub sani.

2. Abordul periareolar este mai dificil, intrucat disectia buzunarului in care va fi plasat implantul se face dupa ce se strabate tesutul glandular. Uneori la acest nivel pot aparea noduli sau microcalcificari. Aceasta cale de abord ofera avantajul unei cicatrici apropape insesizabile, dar poate interfera cu o viitoare alaptare, cu tulburari de sensibilitate areolare sau cu un risc mai crescut de infectie.

3. Calea transaxilara presupune plasarea inciziei la nivelul axilei (sub brat), la distanta de regiunea mamara, deci este o modalitatea de abord cu expunere dificila a zonei operatorii. Pentru o mai buna vizualizare sunt necesare instrumente chirurgicale specifice sau endoscopice. Are dezavantajul unui risc crescut de tulburari de sensibilitate la nivelul complexului areolo-mamelonar, de pozitionarea asimetrica a implantelor si de cicatrici inestetice sau vizibile.

4. Abordul periombilical presupune introducerea implanturilor printr-o incizie la nivelul ombilicului si ca urmare reprezinta metoda cu cea mai redusa vizualizare a regiunii mamare. Disectia  este dificila, iar eventualele sangerari pot fi greu controlate, datorita distantei pana la planul operator. Incizia periombilicala, fiind de mici dimensiuni impune folosirea doar a implanturilor mamare saline.

Unde va fi plasat implantul?

Implanturile pot fi plasate direct sub glanda mamara (subglandular) sau sub muschiul pectoral mare (subpectoral). In ultimii ani s-au descris metode care combina cele doua tehnici ( tehnica in plan dual sau multiplan).

Disectia subglandulara este mai simpla iar postoperator operatia este mai putin dureroasa, chiar si atunci cand se introduc implanturi voluminoase.

Introducerea submusculara a implantului reduce o serie de  probleme asociate abordului subglandular. cum ar fi vizibilitatea marginilor protezei si incidenta crescuta a contracturii capsulare. In plus, acest abord usureaza vizualizarea mamografica a glandei mamare. Dezavantajele metodei includ: limitarile legate de marimea implantului, durerea postoperatorie mai mare si posibilitatea deplasarii laterale a protezelor.

Metoda in plan dual presupune plasarea partii superioare a implantului sub muschiul pectoral mare, in timp ce partea inferioara se va afla subglandular. In acest fel, prin sectionarea inseriilor inferioare ale muschiului pectoral se poate face o disectie mai extensiva si plasarea unor implanturi mai voluminoase.

Disectia multiplan
are indicatii precise si permite o mai buna modelare a tesutului mamar. Presupune plasarea in plan dual a implantului, dar se va realiza si o disectie submamara, ce va permite ascensionarea si mularea tesutului glandular pe conturul implantului.

Evolutia postoperatorie

La finalul interventiei chirurgicale plagile vor fi suturate intradermic si vor fi acoperite cu steri-strips. Ele vor necesita o ingrijire mimina pana la suprimarea firelor de sutura, la 12-14 zile dupa operatie. In mod exceptional, in cazul unor disectii mai laborioase  este necesara plasarea unui tub de dren pentru 24 ore, prin care se vor exterioriza fluidele in exces de la nivelul zonei operate. Postoperator se recomanda purtarea  timp de 4-6 saptamani a unei bustiere elastice compresive.  Efortul fizic intens va fi evitat trei luni dupa operatie.

Complicatiile

Sangerarea (hematomul) are o incidenta redusa si poate necesita reinterventia pentru evacuarea colectiei sangvine.

Infectia este rara si poate impune scoaterea implantului pana la indepartarea focarului infectios; in aceasta situatie reintroducerea protezei este posibila dupa 3-6 luni.

Tulburarile de sensibilitate ale mamelonului si areolei sunt in general temporare si dispar in cateva luni. Sunt mai frecvente in cazul abordului transaxilar, prin lezarea nervului  intercostal care inerveaza senzitiv aceasta regiune.

Cicatricile vicioase (hipertrofce sau cheloide) pot aparea mai ales la nivel axilar si inframamar, fiind extrem de rare in cazul abordului periareolar. Pot necesita o corectie chirurgicala ulterioara.

Asimetria este datorata rotirii implantului, contracturii capsulare sau  unei erori de tehnica chirurgicala.

Neregularitatile de contur ale regiunii mamare sunt determinate de formarea a unei capsule groase (contractura capsulara) in jurul implantului , care poate modifica forma si consistenta acestuia. Cu cat contractura capsulara este mai accentuata, cu atat fermitatea la palpare  a sanului si distorsiunile aparute sunt mai mari. Uneori este necesara capsulotomia, adica sectionarea tesutului ingrosat, pentru relaxarea acestuia si disparitia distorsiunilor. Alteori se impune capsulectomia, adica indepartarea in totalitate a tesutului fibros din jurul implantului.

Neregularitatile de contur pot aparea si datorita plierii implantului, mai frecventa in cazul protezelor saline sau a celor cu gel siliconic cu coezivitate scazuta (moi).

Prognosticul

In ciuda listei extensive de posibile complicatii, marirea sanilor ramane una dintre cele mai sigure operatii si care confera cele mai predictibile rezultate. Incidenta extrem de mica a complicatiilor face  ca aceasta procedura sa fie una dintre cele mai frecvent practicate operatii estetice.

Leave a Reply

Your email address will not be published.